Episodul 8

Rihima rămase fără cuvinte. Vorbele lui Armaan păreau aşa de sincere încât parcă descoperise un băiat normal, nu unul artificial cul îl credeau unii. Dar...

Ridhima: Ok. Bye.. Tb sa plec. Întârzii acasă..
Armaan: Ok. Ne vedem mâine.
Armaan merge acasă foarte gânditor. Oare a făcut bine că i-a spus Ridhimei acele chestii? Dacă nu l-a luat în serios? Dacă va râde de el? Aceste întrebări îl frământă foarte tare pe Armaan. El când ajunge acasă, nu vede maşina tatălui său în curte. Intră grăbit în casă, îşi strigă tatăl, dar nimik. El observă că pe canapea este o scrisoare, o desfăcu şi citi:
"Dragă Armaan,
Nu aş vrea să îţi dau eu vestea asta, dar , eu şi Anny divorţăm. Nu ne mai putem înţelege. Pe când tu citeşti scrisoarea eu voi fi plecat departe, iar Anny, probabil va pleca la părinţii ei. Să nu fi supărat pe noi. Te iubim foarte mult, de aceea am hotărât să- ţi lăsăm în seif brăţara pe care i-am dat-o mamei tale când ne-am căsătorit. Sper să-ţi găseşti mireasa curând. Ştiu că fata pe care o vei alege te va iubi la fel cum o iubeşti şi tu. Acum ar trebui să închei scrisoarea deoarece trebuie să plec la aeroport. Să ai grijă de tine. Să nu fi trist. Te vom vizita curând.
Tatăl tău, Billy"
Armaan izbucni în plâns.. :((
Armaan: De ce? De ce m-aţi lăsat singur tocmai acum? Ce mă voi face? :((
A doua zi, acasă la Ridhima.
Anjali: Ridsiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!​!! Unde îmi sunt pantofii mov??? Ridsiiiii!!!!!!
Ridhima: Surioară, sunt lângă tine. De ce ţipi?
Anjali: Fac ce vreau. Deci, de furat iubiţii altora şti, dar unde sunt pantofii mei, nu ştii?
Ridhima: Anjali, pantofii tăi, mov, s-au stricat săptămâna trecută. Nu-ţi aduci aminte?
Anjali: Da? Şi acum cu ce pantofi mă încalţ ca să se potrivească cu rochia?
Ridsi: I-ai pe ăştia.
Anjali: Ok. Dar tu? Cu ce te îmbraci azi?
Ridsi: Cum cu ce? Cu sariul ăsta verde..
Anjali: Yacssss... Azi trebuie să facem poze pt albumul de absolvire. Ia-ţi şi tu ceva mai modern.
Ridsi: Dar ce?
Anjali: Ce spui de rochia aceea galbenă care ai primit-o?
Ridhima: Bună idee. Dar, avem o problemă.
Anjali: Care?
Ridsi: Machiajul. Nu mă prea pricep.
Anjali: Asta este marea ta problemă? Te machiez eu. Doar nu degeaba sunt sora ta.
După câteva minute...
Anjali: Waw.. Nu pot să cred ce bine îţi stă în rochia asta. Iar machiajul mi-a ieşit superb. Eşti gata să frângi nişte inimi la facultate?
Ridhima: Gata cu laudele şi glumele. Hai să mergem că întârziem.
Timpul trecu foarte repede. Veni timpul să facă pozele. Ridhima şi Anjali nu ajunse la ore pt că au pierdut autobuzul şi au fost nevoite să meargă pe jos. Nimeni nu le văzuse toată ziua. Din fericire ele ajunsese tocmai când Anjali trebuia să facă poze. Ridhima rămaseră la uşă deoarece nu vroia să o vadă nimeni. Dar, după ce Anjali şi-a terminat "şedinţa foto", urma Ridsi. Când fotograful o strigase, ea se îndrepta spre el cu paşi mici, toată lumea admirându-i frumuseţea. Fotograful o admiră, făcându-i foarte multe poze, puţin cam multe, făcându-le pe celelalte fete să fie invidioase pe Ridhima .
Se pare că Ridhima şi Anjali nu erau singurele care întârziase azi la şcoală. Armaan îşi face apariţia, tocmai când Ridsi terminase "şedinţa foto" . El, având ochii lăsaţi în pământ de tristeţe nu observase schimbarea Ridhimei. Fotograful făcuse o poză când îi scăpase o lacrimă lui Armaan, din ochi.
Fotograful: Am terminat. Vă veţi vedea pozele mâine, când vă voi aduce albumul. Să aveţi o zi bună.
Fotograful ieşi din clasă. Armaan îşi ridică privire, iar prima persoană pe care o văzuse era Ridsy